Rețeaua globală prin care Erdogan își urmărește adversarii: 162 de școli vizate, mii de profesori afectați și miliarde alocate de Ankara

Fundația Maarif, organism finanțat și controlat de statul turc, a devenit în ultimul deceniu unul dintre principalele instrumente folosite de Ankara pentru eliminarea rețelei internaționale de școli asociate mișcării clericului Fethullah Gülen, acuzat de autoritățile turce că ar fi organizat tentativa de lovitură de stat din iulie 2016.

Un raport publicat în iulie 2026 de organizația pentru drepturile omului Solidarity with OTHERS (.pdf), cu sediul în Belgia, susține că închiderea, confiscarea sau transferarea instituțiilor de învățământ legate de mișcarea Gülen a făcut parte dintr-o politică transnațională coordonată de statul turc.

Potrivit documentului, cel puțin 162 de instituții de învățământ din 29 de țări au fost afectate, 131 dintre acestea fiind preluate direct de Fundația Maarif. Alte 31 de instituții ar fi fost închise, confiscate sau reorganizate de autoritățile statelor în care funcționau. Aproximativ 7.800 de profesori, administratori și alți angajați ar fi fost afectați de aceste măsuri.
O fundație creată de statul turc înaintea tentativei de lovitură de stat

Fundația Turcă Maarif a fost înființată prin Legea nr. 6721, adoptată la 17 iunie 2016, cu mai puțin de o lună înaintea tentativei de lovitură de stat din 15 iulie.

Conform legii, Maarif poate deschide și administra în străinătate școli, universități, centre educaționale, biblioteci, laboratoare și cămine, poate acorda burse și poate prelua instituții de învățământ deja existente. Alături de Ministerul turc al Educației, fundația este singura entitate autorizată să desfășoare activități educaționale în străinătate în numele Republicii Turcia.

Deși este organizată formal ca fundație, Maarif este integrată în structurile statului. O parte dintre membrii conducerii sunt desemnați de președintele Turciei, iar în structura sa sunt reprezentate Ministerele Educației, Afacerilor Externe și Finanțelor, precum și Consiliul Învățământului Superior.

Raportul descrie Maarif drept o entitate hibridă, cu forma juridică a unei organizații non-profit, dar care beneficiază de finanțare publică, de sprijin diplomatic și de prerogative care îi permit să acționeze ca instrument al politicii externe turce.
Ankara recunoaște preluarea școlilor Gülen

Rolul fundației în eliminarea rețelei educaționale asociate mișcării Gülen a fost recunoscut public de oficialii turci și de conducerea Maarif.

Într-un buletin publicat în 2022, fostul președinte al fundației, Birol Akgün, afirma că Maarif preluase 234 de școli considerate de Ankara afiliate „FETÖ” în 20 de țări și deschisese alte 172 de școli în 29 de state.

Diferența dintre cifrele oficiale turcești și cele din raportul ONG-ului este explicată prin modul diferit de numărare. Maarif tratează uneori nivelurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal care funcționează în aceeași instituție drept școli distincte, în timp ce autorii raportului le-au considerat o singură structură educațională.

În prezent, rețeaua Maarif este mult mai extinsă decât în primii ani de activitate. Fundația anunța în 2025 că școlarizează peste 70.000 de elevi în 55 de țări, în timp ce comunicările sale din 2026 vorbesc despre activități desfășurate în 66 de state.
Presiuni diplomatice, schimbări legislative și intervenții ale forțelor de securitate

Raportul analizează în detaliu situația din 14 țări și identifică un model repetitiv prin care autoritățile turce solicitau închiderea sau transferarea școlilor, urmau negocieri diplomatice și acorduri bilaterale, iar guvernele locale retrăgeau licențele instituțiilor ori le transferau către Maarif.

Metodele au variat de la transferuri negociate și decizii administrative până la intervenții ale forțelor de securitate, confiscarea proprietăților, expulzarea profesorilor și transmiterea către Ankara a unor informații despre persoanele asociate școlilor.

În mai multe cazuri, potrivit documentului, măsurile au fost luate fără o procedură transparentă, fără posibilitatea unei contestări judiciare efective și fără acordarea unor despăgubiri adecvate proprietarilor sau administratorilor.

Printre țările vizate se numără Afganistan, Mali, Niger, Senegal, Ciad, Tunisia, Venezuela, Zambia, Liberia, Gabon și cele două state Congo.
Școli preluate în urma unor operațiuni ale forțelor de ordine

În Mali, o rețea de 18 instituții de învățământ, care avea aproximativ 450 de angajați și 1.200 de elevi, a fost transferată Fundației Maarif în 2017. Procesul a fost precedat de discuții între o delegație turcă și conducerea statului african, urmate de anularea licențelor și de intervenția forțelor de securitate la sediile unor școli.

În Niger, patru instituții au fost închise și transferate Maarif între decembrie 2016 și ianuarie 2017. Raportul menționează că o instanță locală a considerat anularea licențelor drept un act administrativ vădit ilegal, însă hotărârea nu ar fi fost pusă în aplicare. Ulterior, Curtea de Justiție a Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest ar fi dispus plata unor despăgubiri către foștii proprietari.

În Afganistan, transferarea școlilor administrate de organizația Afghan-Turk Çağ a fost precedată de aproape doi ani de presiuni diplomatice. Autoritățile afgane au semnat în 2018 un memorandum cu Maarif, iar ulterior forțele de securitate au intervenit în mai multe instituții. Au fost semnalate arestări ale unor angajați și confruntări cu părinții și elevii care se opuneau schimbării conducerii.

În Venezuela, două școli din Caracas au fost transferate fundației la sfârșitul anului 2018, în urma negocierilor dintre guvernul turc și administrația președintelui Nicolás Maduro.

În Liberia, angajați turci ai unor școli și membri ai familiilor acestora ar fi fost ridicați de la domiciliu și expulzați în 2022, fără să beneficieze de o procedură judiciară prin care să poată contesta măsura. Raportul susține că printre persoanele îndepărtate se aflau și beneficiari ai protecției internaționale.
Școlile, parte a unei campanii mai ample de represiune transnațională

Acțiunile privind instituțiile de învățământ sunt plasate de autorii raportului în contextul campaniei mai ample desfășurate de Ankara împotriva persoanelor bănuite de legături cu mișcarea Gülen.

După tentativa de lovitură de stat din 2016, autoritățile turce au închis mii de școli, universități, asociații și fundații, au revocat licențele profesionale ale unor cadre didactice și au arestat zeci de mii de persoane.

Fethullah Gülen, decedat în 2024 în Statele Unite, a negat până la moarte implicarea în tentativa de lovitură de stat. Mișcarea sa, cunoscută și sub numele Hizmet, respinge calificarea de organizație teroristă. Ankara o numește „FETÖ” și susține că rețeaua sa educațională a fost folosită pentru recrutarea și promovarea membrilor mișcării în instituțiile statului turc.

Amploarea represiunii externe a fost documentată și de Freedom House, care a identificat acțiuni ale statului turc împotriva adversarilor săi în cel puțin 31 de țări. Organizația a consemnat zeci de predări extrajudiciare către Turcia, printre persoanele vizate aflându-se profesori și administratori ai școlilor asociate mișcării Gülen.
Peste 27 de miliarde de lire alocate de statul turc

Extinderea Maarif a fost susținută prin alocări consistente de la bugetul Turciei. Potrivit informațiilor analizate în raport, fundației i-au fost repartizate, cumulat, aproximativ 27,7 miliarde de lire turcești în decurs de opt ani.

Finanțarea a crescut puternic în ultimii ani: aproximativ 1,8 miliarde de lire în 2022, 2,9 miliarde în 2023, 5,7 miliarde în 2024, peste 6,7 miliarde în 2025 și un plafon de aproximativ 7,8 miliarde de lire pentru 2026.

Unele dintre aceste valori reprezintă plafoane maxime de transfer aprobate prin decizii prezidențiale, nu neapărat cheltuieli efective. Ele arată însă amploarea sprijinului bugetar acordat rețelei educaționale externe.

Pe lângă alocările publice, fundația încasează venituri din activitățile proprii și donații private.
Autorii raportului invocă posibila persecuție ca infracțiune internațională

Solidarity with OTHERS consideră că există suficiente elemente pentru examinarea acțiunilor în raport cu articolul 7 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, care reglementează crimele împotriva umanității.

ONG-ul susține că închiderea și confiscarea școlilor au fost însoțite, în unele state, de privarea gravă de dreptul la proprietate, la muncă, la libertatea de circulație și la acces efectiv la justiție. Persoanele ar fi fost vizate pe baza afilierii reale sau presupuse la mișcarea Gülen, fără stabilirea unei răspunderi penale individuale.

Autorii vorbesc despre existența unei baze rezonabile pentru a analiza dacă aceste fapte, privite împreună cu arestările, detențiile și expulzările, ar putea constitui persecuție ca infracțiune împotriva umanității.

Evaluarea este una preliminară și nu reprezintă o hotărâre a Curții Penale Internaționale. Turcia nu este parte la Statutul de la Roma, însă CPI poate examina, în anumite condiții, fapte comise pe teritoriul statelor care au ratificat tratatul. Dintre cele 14 țări analizate în detaliu în raport, 13 sunt state părți la Statut.

Sursă: stiripesurse