Cristian Popescu Piedone îl avertizează pe Nicușor Dan: De aici încep Apocalipsa!

Cristian Popescu Piedone, președintele Partidului Naționalist Reformarea României (PNRR) i-a transmis, pe rețelele de socializare, un mesaj președintelui Nicușor Dan, în care vorbește despre situația viitoare a României.
Cristian Popescu Piedone: Vă provoc la un exercițiu de imaginație

"Domnule președinte, 2029 este după colț

Domnule președinte Nicușor Dan,

Vă provoc la un exercițiu de imaginație.

Suntem în iarna anului 2029. România este din nou cât de cât stabilă. Firav, aproape cu teamă, românii par să aibă iar un licăr de speranță în ochi. După ani de crize, tăieri, scumpiri, neîncredere și ceartă, oamenii îndrăznesc să creadă că poate, în sfârșit, va fi mai bine.

Apoi, pe toate ecranele, se anunță câștigătorul: Ilie Bolojan.

Și de aici, domnule președinte, începe Apocalipsa!

Ceea ce a trăit România până atunci a fost pistol cu apă. O dulce adiere de vânt într-o vară toridă. Abia acum începe adevărata epocă de gheață a României.
Piedone: Iar în această imagine a viitorului, numele dumneavoastră nu va putea fi șters

Iar în această imagine a viitorului, numele dumneavoastră nu va putea fi șters. Totul se va raporta la numele dumneavostră!

Istoria nu vă va putea absolvi spunând că nu ați știut. Nu veți fi singurul vinovat pentru tot ce se va întâmpla, dar veți purta principala răspundere politică, pentru că ați văzut pericolul, ați auzit avertismentele și ați ales să nu opriți lucrurile la timp. Și ați fi putut!

Ați știut că Ilie Bolojan a fost acuzat public că pune interesele politice și calculele personale înaintea interesului național. Ați știut că a fost acuzat că ține România captivă ambițiilor sale mărunte, că sacrifică stabilitatea țării și că transformă guvernarea într-un instrument pentru propria construcție politică, pentru propria poftă!

Ați auzit avertismentele venite din afara PNL, dar și pe cele rostite din interiorul partidului. Vi s-a spus că România nu trebuie sacrificată pentru orgoliile unui așa zis lider, pentru procentele unui partid sau pentru planurile electorale ale unui personaj atât de toxic. Vi s-a spus că, atunci când un premier nu mai poate garanta stabilitatea țării, demisia nu este lașitate, ci responsabilitate. Pentru cine are simțul responsabilității!

Ați văzut cum PNL își pierde identitatea, cum vocile critice sunt privite ca acte de trădare și cum dezbaterea democratică este înlocuită cu ”disciplina” rece a unei singure voințe. Proaste voințe!
Liderul PNRR: Ați preferat să vă ascundeți în spatele limitelor prerogativelor prezidențiale

Ați știut toate acestea.

Și, cu toate acestea, ați rămas impasibil. Inert. Ați preferat să vă ascundeți în spatele limitelor prerogativelor prezidențiale, în loc să folosiți întreaga autoritate morală și politică a funcției pentru a opri degradarea.

Domnule președinte, un om de stat nu este judecat numai pentru deciziile pe care le ia. Este judecat și pentru răul pe care îl vede venind, dar pe care alege să nu-l oprească.

În campania electorală, în fața unei țări întregi, ați luat o foaie de hârtie și ați scris: „Dacă voi fi președinte, TVA nu va crește în mandatul meu”. Ați semnat. Românii v-au crezut. Și v-au dat încrederea lor! La scurt timp după instalarea Guvernului condus de Ilie Bolojan, cota standard de TVA a fost majorată de la 19 la 21%, cu aplicare de la 1 august 2025.

Ilie Bolojan nu v-a încălcat doar o promisiune. V-a luat semnătura din campanie și a transformat-o în prima factură a mandatului dumneavoastră. Ridicol, dar chirurgical, Ilie Bolojan v-a aruncat în derizoriu!

Din acea clipă, românii nu au mai văzut doar o taxă mai mare. Au văzut cât valorează cuvântul președintelui în fața propriului Guvern.

Poate că dumneavoastră nu ați vrut creșterea TVA. Poate că v-ați opus. Poate că ați încercat să găsiți alte soluții. Dar, în politică, oamenii nu trăiesc din intențiile conducătorilor. Trăiesc cu efectele deciziilor lor.

Iar efectul a fost simplu: dumneavoastră ați promis, Ilie Bolojan a decis, iar românii au plătit.

Acolo a început fisura dintre dumneavoastră și cei care v-au acordat încrederea. Acolo a început să fie săpată rădăcina mandatului dumneavoastră.

Un bărbat politic autentic își asumă deciziile la lumină. Le explică, răspunde pentru ele și acceptă consecințele. Nu umblă, cum spune românul, cu fofârlica. Nu clamează că aprinde lumina în cămară, în timp ce scoate de pe rafturi puținul care le-a mai rămas oamenilor. Asta face Bolojan! Fură de pe rafturi! Este tot ce poate! Un hoț mărunt!

Ilie Bolojan și-a construit ”imaginea” unui om rece, eficient și hotărât. Dar hotărârea fără echitate nu este reformă. Tăierea fără discernământ nu este curaj. Iar austeritatea aplicată celor care au cel mai puțin nu este responsabilitate. Este dovada supremă că acea gândire este îngustă și păguboasă!
"România nu este un tabel contabil"

România nu este un tabel contabil.

În spatele fiecărei cifre există o familie. În spatele fiecărei tăieri există un copil, un pensionar, un bolnav, un angajat sau un mic antreprenor. În spatele fiecărei „corecții” există un om care trebuie să aleagă ce factură mai poate amâna.

Nu este suficient să echilibrezi niște coloane, dacă dezechilibrezi o țară întreagă.

Domnule președinte, Ilie Bolojan nu reformează o țară tânără, bogată și plină de încredere. Taie într-o Românie care pierde, an după an, oameni, copii și speranță.

România îmbătrânește. Natalitatea scade. Tot mai puțini oameni activi vor trebui să susțină sistemul de pensii, spitalele și întreaga economie. Proiecțiile INS arată că, până în 2080, ponderea persoanelor de cel puțin 65 de ani ar putea ajunge la aproximativ 26% din populație.

Unul din patru români va fi vârstnic.

Într-o asemenea țară, orice reformă făcută fără echitate, fără protecție socială și fără speranță nu vindecă. Accelerează plecarea celor tineri, adâncește neîncrederea și sapă și mai mult la temelia viitorului.
"România nu mai are oameni de pierdut"

România nu mai are oameni de pierdut.

Nu mai are familii de împins peste graniță. Nu mai are copii de crescut pentru economiile altor state. Nu mai are sate de golit, orașe de îmbătrânit și generații întregi de sacrificat pe altarul unor reforme care arată bine pe hârtie, dar dor cumplit în viața reală.

Și, peste toate acestea, ”proiectul politic” al lui Ilie Bolojan riscă să lase în urmă un singur rezultat vizibil: zâzania dintre români.

Bugetarii sunt puși împotriva angajaților din mediul privat. Tinerii împotriva pensionarilor. Contribuabilii împotriva celor care au nevoie de ajutor. Oamenii sunt împărțiți între „utili” și „asistați”, între cei care merită și cei care ar trebui să tacă și să suporte.

A conduce nu înseamnă să găsești în fiecare săptămână un nou vinovat în interiorul propriei țări.

A conduce înseamnă să unești.

Închipuiți-vă, domnule președinte, ce vor simți atunci românii care v-au votat. Cei 6.168.642 de oameni care v-au încredințat mandatul prezidențial și au sperat că veți proteja echilibrul, democrația și cuvântul dat.

Închipuiți-vă cât de profundă va fi dezamăgirea lor.

Nu v-au votat pentru ca președintele României să devină anexa politică a unui prim-ministru. Nu v-au votat pentru ca semnătura dumneavoastră să fie anulată de primul pachet fiscal. Nu v-au votat pentru ca ambițiile altui om să crească pe ruinele încrederii pe care ei v-au oferit-o.

În iarna anului 2029, acești oameni nu vă vor întreba doar ce a făcut Ilie Bolojan.

Vă vor întreba de ce l-ați lăsat.

De ce ați tăcut. De ce nu ați luptat. De ce ați acceptat ca omul pe care l-ați adus în centrul puterii să vă folosească mandatul drept treaptă pentru propria ascensiune.

Și mai ales vă vor întreba de ce nu ați făcut nimic atunci când încă se mai putea face ceva.

Dar deschideți ochii, domnule președinte.

Încă nu suntem în iarna anului 2029.

Încă mai aveți timp.

Sunteți în ultimul ceas în care vă mai puteți salva mandatul și în care le mai puteți demonstra românilor că nu i-ați mințit. Că foaia semnată în campanie nu a fost o simplă recuzită electorală. Că voturile lor au însemnat mai mult decât liniștea unei coaliții și confortul unui premier.

Nu vă cer răzbunare. Nu vă cer o vendetă politică.

Vă cer să tăiați o dependență politică și să puneți capăt unei formule de putere care s-a transformat într-o cangrenă a încrederii publice.

Cangrena se întinde. Corpul însăși este în pericol.

Tăiați piciorul bolnav și continuați să mergeți sau preferați o moarte lentă, dureroasă, dar sigură?

Aveți acest curaj, domnule președinte?

Aveți curajul să renunțați la sprijinul politic care vă trage în jos, pentru ca România să mai poată merge la nunțile copiilor ei? Sau veți rămâne nemișcat, privind cum boala se întinde, până când nu va mai exista nimic de salvat?

Știu și știți că alegerile anticipate nu se proclamă printr-o frază și nu se declanșează printr-o simplă semnătură prezidențială. Constituția prevede consultări, un termen de 60 de zile și respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură înainte ca Parlamentul să poată fi dizolvat. Dar Constituția vă încredințează și rolul de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate.

Tocmai de aceea vă cer să nu transformați limitele funcției într-o scuză pentru inacțiune.

Folosiți toate pârghiile constituționale. Chemați partidele la răspundere. Spuneți adevărul despre starea țării. Cereți o soluție politică limpede și, dacă actuala formulă de putere nu mai poate oferi stabilitate și speranță, deschideți drumul constituțional către alegeri anticipate.

Nu pentru un partid.

Nu pentru mine.

Pentru ca România să poată alege din nou.

Știu de ce marile partide se tem de anticipate. Știu că multe fotolii din Parlament ar rămâne goale, iar mulți dintre cei care astăzi vorbesc în ”numele poporului” nu s-ar mai întoarce în fața microfoanelor. Dar teama unui parlamentar de a-și pierde mandatul nu poate fi mai importantă decât dreptul României de a-și recâștiga direcția.

PNRR este pregătit să se prezinte în fața românilor și să accepte verdictul lor. Cine crede că are dreptul să conducă nu se teme de vot.

Ne ajunge, domnule președinte.

Vrem și noi o zi de lumină. O zi de speranță. O zi de bucurie. De fericire. Deocamdată, abia dacă mai îndrăznim să vorbim.

Da, eu, Cristian Popescu Piedone, omul care v-a criticat la scenă deschisă de atâtea ori, vin astăzi către dumneavoastră și vă cer un act de curaj.

Vă vorbesc de la bărbat politic la bărbat politic, cu respectul datorat președintelui României, dar și cu demnitatea unui om care nu poate rămâne tăcut atunci când vede pericolul.

Nu vă cer o funcție. Nu vă cer o favoare. Nu vă cer un aranjament.

Vă cer să vă ridicați la înălțimea votului primit.

Vă cer să nu lăsați România moștenire ambițiilor măruntului Ilie Bolojan.

Vă cer să folosiți autoritatea funcției și să deschideți drumul către alegeri anticipate.

Alegeți repede, domnule președinte. Cangrena se întinde, iar iarna anului 2029 este deja aici, după colț", spune Piedone.
Sursă: stiripesurse